Sti cand ai venit inapoi am crezut ca o sa fie altfel : Fara certuri , fara priviri veninuase , fara tipete , fara lacrimi in ochi . Dar in saptamanile astea , cat ai stat langa mine nu au lipsit .Nu pot sa ma prefac ca totul a fost din matase si satin pentru ca nu a fost asa si cand ma gandesc, de ce ?
Un singur raspuns imi vine in minte, ca nu am putut sa ne lasam orgolile deoparte si sa fim fericiti . Nu vreau sa judec , nu vreau sa condamn , nu voi promit niciodata ca va fi altfel pentru ca astia suntem noi ...
Chiar daca ai plecat pentru cateva zile din oras ...Mie greu , dar totusi ma simt linistita ca am un moment de respiro dar simt ca o parte din mine va fi plecata .
Nu pot sa ma imi scot imaginea aia din minte cand te-ai uract in masina si ai plecat ..... Si doza de ta de parfum inca a m-ai ramas in aer infundandumi narile , izolandu-mi mintea , croind un zambet in cultul gurii mele .... Senzatia de respiro (libertate ) nu se compara deloc cu golul din mine , dar , cel mai frica mie sa nu il umple orgoliu intre timp ... Pentru ca nu as vrea sa facem o greseala si sa ne lasam sufletele sa fie in plan paralel .
Acuma ce simt ? Doar cateva stari emotionale care trec asa de repede incat ma fac sa cred ca nici n-au existat. Insa starea care persista este aceea de neprotejare , ma simt neprotejata cand nu esti langa mine . Dar sper ca orgolile noastre sa nu intervina iar si sa puna o bariera cu gard electric intre sufletele noastre .:)
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergere